Postinflammatory hyperpigmentation
Postinflammatory hyperpigmentation este o afecțiune cutanată caracterizată prin creșterea pigmentului în piele ca urmare a inflamației. Postinflammatory hyperpigmentation poate fi cauzată de expunerea prelungită la soare, de inflamație sau de alte leziuni ale pielii, inclusiv cele legate de acnee. Persoanele cu tonuri de piele mai închise sunt, de obicei, mai predispuse la hiperpigmentare în urma expunerii excesive la soare.
☆ AI Dermatology — Free Service
În rezultatele Stiftung Warentest din Germania din 2022, satisfacția consumatorilor față de ModelDerm a fost doar puțin mai mică decât în cazul consultațiilor plătite de telemedicină.
În rezultatele Stiftung Warentest din Germania din 2022, satisfacția consumatorilor față de ModelDerm a fost doar puțin mai mică decât în cazul consultațiilor plătite de telemedicină.
relevance score : -100.0%
ReferencesPostinflammatory hyperpigmentation (PIH) este o problemă cutanată frecventă care apare după inflamație sau leziuni ale pielii. Tinde să persiste mult timp și este mai pronunțată la persoanele cu tonuri de piele închisă (Fitzpatrick skin types III–VI). Deși se poate ameliora de la sine, procesul poate fi îndelungat, motiv pentru care tratamentul este adesea necesar pe termen lung. Combinarea diferitelor tratamente oferă cele mai bune rezultate.
Postinflammatory hyperpigmentation (PIH) is a common acquired cutaneous disorder occurring after skin inflammation or injury. It is chronic and is more common and severe in darker-skinned individuals (Fitzpatrick skin types III–VI). While the condition typically improves spontaneously, this process can take months to years, necessitating prolonged treatment. Combination therapy is the most effective.
Postinflammatory hyperpigmentation (PIH) is a common acquired cutaneous disorder occurring after skin inflammation or injury. It is chronic and is more common and severe in darker-skinned individuals (Fitzpatrick skin types III–VI). While the condition typically improves spontaneously, this process can take months to years, necessitating prolonged treatment. Combination therapy is the most effective.
Postinflammatory hyperpigmentation este o consecință comună a inflamației pielii. Tinde să afecteze persoanele cu pielea mai închisă, în mod mai sever și mai frecvent. Studiile arată că probleme precum postinflammatory hyperpigmentation sunt printre principalele motive pentru care persoanele cu tonuri mai închise ale pielii caută îngrijire dermatologică. Tratamentul precoce este crucial pentru rezolvarea postinflammatory hyperpigmentation și, de obicei, începe cu gestionarea inflamației inițiale. Prima linie de tratament implică de obicei utilizarea agenților topici care iluminează pielea, împreună cu cremă cu protecție solară. Acești agenți, precum hydroquinone, azelaic acid, kojic acid, arbutin, licorice extracts, pot reduce eficient pigmentarea excesivă. În plus, retinoids, mequinol, ascorbic acid, niacinamide, N‑acetyl glucosamine, soy sunt folosiți și ca agenți de depigmentare, apărând noi tratamente. În timp ce tratamentele topice sunt de obicei eficiente pentru hiperpigmentarea la nivel de suprafață, procedurile (laser, chemical peel) pot fi necesare pentru cazurile încăpățânate. Este important să fiți precauți cu aceste tratamente pentru a evita iritația și agravarea postinflammatory hyperpigmentation.
Postinflammatory hyperpigmentation is a common sequelae of inflammatory dermatoses that tends to affect darker skinned patients with greater frequency and severity. Epidemiological studies show that dyschromias, including postinflammatory hyperpigmentation, are among the most common reasons darker racial/ethnic groups seek the care of a dermatologist. The treatment of postinflammatory hyperpigmentation should be started early to help hasten its resolution and begins with management of the initial inflammatory condition. First-line therapy typically consists of topical depigmenting agents in addition to photoprotection including a sunscreen. Topical tyrosinase inhibitors, such as hydroquinone, azelaic acid, kojic acid, arbutin, and certain licorice extracts, can effectively lighten areas of hypermelanosis. Other depigmenting agents include retinoids, mequinol, ascorbic acid, niacinamide, N-acetyl glucosamine, and soy with a number of emerging therapies on the horizon. Topical therapy is typically effective for epidermal postinflammatory hyperpigmentation; however, certain procedures, such as chemical peeling and laser therapy, may help treat recalcitrant hyperpigmentation. It is also important to use caution with all of the above treatments to prevent irritation and worsening of postinflammatory hyperpigmentation.
Postinflammatory hyperpigmentation is a common sequelae of inflammatory dermatoses that tends to affect darker skinned patients with greater frequency and severity. Epidemiological studies show that dyschromias, including postinflammatory hyperpigmentation, are among the most common reasons darker racial/ethnic groups seek the care of a dermatologist. The treatment of postinflammatory hyperpigmentation should be started early to help hasten its resolution and begins with management of the initial inflammatory condition. First-line therapy typically consists of topical depigmenting agents in addition to photoprotection including a sunscreen. Topical tyrosinase inhibitors, such as hydroquinone, azelaic acid, kojic acid, arbutin, and certain licorice extracts, can effectively lighten areas of hypermelanosis. Other depigmenting agents include retinoids, mequinol, ascorbic acid, niacinamide, N-acetyl glucosamine, and soy with a number of emerging therapies on the horizon. Topical therapy is typically effective for epidermal postinflammatory hyperpigmentation; however, certain procedures, such as chemical peeling and laser therapy, may help treat recalcitrant hyperpigmentation. It is also important to use caution with all of the above treatments to prevent irritation and worsening of postinflammatory hyperpigmentation.
